4 definiții pentru beep
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
beep [bip] s.n. 1 Semnal sonor de avertizare emis de un aparat de comunicații; țiuit. 2 (fam.) Semnal scurt dat cuiva prin sunarea la telefon fără a aștepta să se răspundă. ◊ Expr. A da un beep = a apela o persoană (pe telefonul mobil) fără a efectua convorbirea, în baza unei convenții dinainte stabilite. Dă-mi un beep cînd ai terminat ședința. • scris și bip. pl. -uri. /<engl. beep.
BEEP BIP/ s. n. semnal sonor de avertizare emis de un aparat de comunicații; țiuit. (< engl. beep-beep)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
beep s. n. Semnal sonor de avertizare emis de un aparat de comunicații; țiuit, piuit ◊ „Viața mea e ritmată de sunetul beep-erului care de câte ori sună îți dă ceva de făcut. Dar fiecare beep înseamnă business.” ◊ „22” 5 X 94 p. 13 [pron. bip] (din onomatopeea engl. beep-beep răspândită în întreaga lume o dată cu trimiterea sateliților artificiali în spațiu; cf. fr., it. bip[-bip]; DPN 1982)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bip s.n. v. beep.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
beep, beepurisubstantiv neutru
- 1. Semnal sonor de avertizare emis de un aparat de comunicații. MDN '00sinonime: țiuit
- 2. Semnal scurt dat cuiva prin sunarea la telefon fără a aștepta să se răspundă. DEXI
- 2.1. A da un beep = a apela o persoană (pe telefonul mobil) fără a efectua convorbirea, în baza unei convenții dinainte stabilite. DEXI
- Dă-mi un beep când ai terminat ședința. DEXI
-
-
etimologie:
- beep-beep MDN '00