BÉDĂ, bede, s. f. (Înv. și reg.) Necaz, pacoste. – Din sl. beda.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BÉDĂ s. v. aghiuță, bănuială, belea, bucluc, dandana, demon, diavol, drac, încornoratul, încurcătură, naiba, năpastă, neajuns, necaz, necuratul, neîncredere, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, satană, supărare, suspiciune, tartor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bédă (béde), s. f. – Necaz, supărare, grijă. Sl. bĕda, cf. bg. bĕdá, sb. bijeda, rut. bidá. Puțin obișnuit, se folosește în Trans., cu der. bedarnic, adj. (neomenos); bedarniță, s. f. (călău, zbir); bidi, vb. (a se chinui, a pătimi). Cf. obidă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink