BECHEȘ (pl. -eșe) sn. 👕 Băn. Un fel de cojoc scurt fără mîneci, cusut cu mătase, ce poartă femeile în zilele de sărbătoare [ung. bekes].

bécheș m. (ung. bekes). Ban. Cojocel femeĭesc (bondă) de sărbătoare.

becheș, s.m. (reg.) 1. Cojoc din dimie. 2. Cojocar. ■ (onom.) Becheș, Bechiș, nume de familie în jud. Maram. ■ Termen frecvent în zona Banatului. – Din magh. bekes (Scriban).

becheș, s. m. – (reg.) 1. Cojoc din dimie (Lenghel, 1979; Bârsana). 2. Cojocar. ♦ (onom.) Becheș, Bechiș, nume de familie (65 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). Frecvent în zona Banatului. – Din magh. bekes „pașnic, liniștit” (Scriban).

BECHEȘ subst. „bundiță” bănățeană, sau haină țărănească în Ardealul de nord, < ung. bekes cf. și magh. békés „pașnic”. 1, Becheș Ioan, ard.; – Drag, 1788 (Paș). 2. Beacheș Udrea, munt., 1666 (BCI III 92). Cf. și orașul ung. Bekes-Csaba.