9 definiții pentru «becar»   declinări

BECÁR, becari, s. m. Semn grafic pe portativ care, anulând un bemol sau un diez anterior, indică revenirea la tonul natural al unei note muzicale. – Din fr. bécarre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BECÁR ~i m. muz. Semn care anulează un bemol sau un diez anterior, redând notei tonul natural. /<fr. bécarre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BECÁR s.m. (Muz.) Semn care, pus înaintea unei note, anulează un diez sau un bemol anterior, redând notei tonul natural. [< fr. bécarre, cf. b – semn pentru nota si, carré – pătrat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BECÁR s. m. accident muzical care, pus înaintea unei note, anulează un diez sau un bemol. (< fr. bécarre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BECÁR, becari, s. m. Semn muzical care anulează un bemol sau un diez anterior și redă notei tonul natural. – Fr. bécarre.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BECÁR s. (MUZ.) alterație mixtă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

becár s. m., pl. becári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

becár m. și n., pl. e și urĭ (fr. bécarre, d. it. bequadro, adică „B pătrat”). Muz. Un semn care arată c’o notă e adusă al sunetu eĭ primitiv anulînd bemolu saŭ diezu precedent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

becar (‹ fr. veche b carré, „b pătrat”) 1. Semn care, plasat în fața notei*, indică anularea unei alterații* (accidentale sau constitutive) fie suitoare fie coborâtoare (♮). Într-o ortografie mai veche, dublele aliterații se anulau prin dubli b. (♮♮). B. își trage denumirea de la forma specifică a literei b (lat. b quadratum sau b durum) prin care, în notația literală (sec. 10), se indica sunetul si natural. 2. (ieșit din uz) Major* (despre tonalități). Echiv. engl.: natural; it. bequadro; fr. bécarre; germ. Auflöser sau Auflösungszeichen; sp. becuadro. V. armură; alterații; b; bemol; diez; dur; solmizație.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink