BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – Din fr. bécassine (după becață).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BECAȚÍNĂ ~e f. v. BECAȚĂ. /<fr. bécassine
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BECAȚÍNĂ s.f. Pasăre migratoare înrudită cu becața, dar mult mai mică. [< fr. becassine].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BECAȚÍNĂ s. f. becață. (după fr. bécassine)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – După fr. bécassine.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BECAȚÍNĂ s. (ORNIT.) 1. (Gallinago media) becață, (reg.) berbecuț, oaia-morților. 2. (Gallinago gallinaria) becață, (Bucov.) oaia-morților.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
becațínă s. f., g.-d. art. becațínei; pl. becațíne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
becațínă f., pl. e (d. becață, după fr. bécassine). Un fel de becață mică.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BECAȚÍNĂ (după fr. becassine) s. f. Pasăre migratoare din ordinul caradriiformelor, de pasaj în România, cu ciocul lung, drept, subțire și flexibil, cu penaj maroniu dungat cu galben și negru, cu carnea gustoasă, care trăiește în regiunile mlăștinoase (Gallinago); becață.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink