BECÁȚĂ, becațe, s. f. Numele dat mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase; becațină. (Capella). – Din ngr.becatsa. Cf. fr. bécasse.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BECÁȚĂ ~e f. Pasăre migratoare, de talie mică, cu cioc lung și cu penaj pestriț, care trăiește prin locuri mlăștinoase și este vânată pentru carnea ei. ~ mare. [G.-D. becaței] /<ngr. becátsa, fr. bécasse
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BECÁȚĂ s.f. Pasăre migratoare de baltă, cu ciocul și picioarele lungi, a cărei carne este foarte gustoasă. [Cf. fr. bécasse, it. beccaccia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BECÁȚĂ s. f. pasăre migratoare de baltă, cu ciocul și picioarele lungi, gustoasă; becațină. (după fr. bécasse)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BECÁȚĂ, becațe, s. f. Numele a trei păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase. (Capella gallinago, media, Limnocryptes minimus). – După fr. bécasse.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BECÁȚĂ s. v. becațină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BECÁȚĂ s. v. sitar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

becáță (becáțe), s. f. – Pasăre (Scolopax rusticola). – Var. becaț, bicaț. It. beccaccia, prin intermediul ngr. μπεϰάτζα (DAR și REW 1013 derivă direct din fr. bécasse). – Der. becațină, s. f. (becață, Gallinago media), din fr. bécassine contaminat cu becață.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

becáță s. f., g.-d. art. becáței; pl. becáțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

becáță f., pl. e (ngr. bekátsa, d. ven. becazza, it. beccaccia: fr. bécasse, d. bec, cĭoc, lat. pop. beccum, cuv. galic). O mică pasăre călătoare picĭorongată cu cĭocu lung și trăitoare pe malu apelor. (scópolax rusticola). Se numește și cĭocănea. V. și sitar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink