9 definiții pentru «bețiv»   declinări

BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BEȚÍV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care face abuz de băuturi alcoolice; care are patima beției; alcoolic. /beție + suf. ~iv
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are patima beției. 2. Adj. (În expr.) Muscă-bețivă = musculiță care trăiește în roiuri în jurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris). – Din bețiu (rar folosit,<lat. *bibitivus) + suf. -iv.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BEȚÍV s., adj. v. alcoolic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; f. sg. bețívă, pl. bețíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bețív, -ă adj. (d. beat, beți ca vsl. piĭanivŭ, d. piti, a bea). Care bea mult vin și alte băuturĭ îmbătătoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

múscă-bețívă s. f., art. músca-bețívă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

BEȚIV alconaut, basculant, burete, butoi fără fund, carmolist, cititor, drojdier, linginer, paharnic, pilaci, pilangiu, prunar, schior, sticlar, sugaci, sugativă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSTITUATĂ URÂTĂ ȘI BEȚIVĂ caracudă, căzătură, coldană.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink