BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare în care se află omul alcoolizat; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulată de alcool în mari cantități; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (În sintagmele) Beție rece (sau cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism. Beție albă = toxicomanie. Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului în sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane. 4. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ♦ Beție de cuvinte = înșirare bombastică de cuvinte, stil umflat. – Beat + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BEȚÍE ~i f. 1) Stare provocată de consumul excesiv de alcool; ebrietate. ◊ ~ rece (sau cu stupefiante) stare de intoxicație a organismului, provocată de consumarea unor stupefiante. 2) Patimă pentru băuturile alcoolice. A suferi de ~. 3) Petrecere cu multă băutură. 4) fig. Stare de uitare de sine, provocată de un anumit factor; exaltare cauzată de un factor, în special pozitiv. 5) fig. Cantitate foarte mare (de ceva), care vădește lipsă de măsură; exces. ~ de cuvinte. [Art. beția; G.-D. beției; Sil. -ți-e] /beat + suf. ~ie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare de intoxicație în care se află omul beat și care se caracterizează prin amețeală, tulburare a minții etc. ◊ Beție cu stupefiante sau beție rece = stare de amețeală și de tulburare a minții, provocată de introducerea în organism a unor stupefiante. ♦ Deprindere sau patimă de a bea băuturi alcoolice în cantități mari. 2. Petrecere cu băutură; chef. 3. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine, cauzată de o emoție puternică. ♦ Beție de cuvinte = înșirare fără sens de cuvinte; stil umflat, bombastic. ♦ Pornire nestăpânită; furie. – Din beat + suf. -ie.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BEȚÍE s. I. 1. îmbătare. (~ lui a fost rapidă.) 2. v. ebrietate. 3. v. alcoolism. 4. chef, (înv.) băutură. (A făcut o ~ de pomină.) II. (MED.) beție albă v. toxicomanie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BEȚÍE s. v. sălbăție.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Beție ≠ trezie
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bețíe s. f., art. bețía, g.-d. art. bețíei; pl. bețíi, art. bețíile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bețíe f. (d. beat). Starea omuluĭ beat: la beție se cunoaște omu. Chef, petrecere: a trage o beție. Fig. Pornire, transport, entuziasm: beție de bucurie, beție poetică.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BEȚIE ciupeală, macheală, machescu, matoleală, matosire, văruială.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a avea darul beției / suptului expr. a fi alcoolic, a consuma multe băuturi alcoolice
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink