BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli. – Beșteli + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Mustrare, ocară. – Din beșteli + suf. -eală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BEȘTELEÁLĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

beșteleálă s. f., g.-d. art. beștelélii; pl. beșteléli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink