BEȘÍCĂ s. f. v. bășică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BEȘÍCĂ s. f. v. bășică.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

beșícă (est) și bășică (vest) f., pl. beșici, bășicĭ (lat. vésica, beșică; it. besciga și vescica, pv. vesiga, fr. vessie, sp. vejiga, pg. bexiga; alb. măšikă. D. rom. vine sîrb. bešika). Receptacul membranos care conține urina în corpu animalelor saŭ împlinește altă funcțiune la peștĭ orĭ păsărĭ. Unflătură pe corp produsă de arsură, de cizma care te roade orĭ pe palme de multă muncă, de gimnastică ș.a. Bulbuc, glob cav, unflătură formată de apă, maĭ ales de săpun: fericirea e ca beșicile de săpun, plouă cu beșicĭ. Beșică de boŭ, țiplă pusă în loc de geam (în vechime).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BEȘICÁ vb. I. v. bășica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BEȘICÁ vb. I. v. bășica.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

beșíc, a -á v. tr. (d. beșică). Est. Fac să scoată beșicĭ: urzica beșică pelea. V. refl. Pelea se beșică de urzicĭ. – În vest bășic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink