BEȘÍ, bes, vb. IV. Refl. v. băși. [prez. ind. pers. 1 sg. bes, pers. 2 sg. beși, pers. 3 sg. bése sau bésă, pers 3. pl. bése sau bésă, conj. prez. pers. 3 sg. și pl. și imper. pers. 2 sg. bése sau beásă; conjug. și beșésc, după DER] (cf. băși)
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂȘÍ vb. v. pârțâi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂȘÍ, băs, vb. IV. Refl. A elimina gazele din intestin. [conjug. și bășésc, după DER] (din lat. vĩssīre)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

bășí (băs, bășít), vb. – A face vînturi, a se pîrțîi. – Mr. bes, megl. bișǫri. Lat. vĭssῑre (Pușcariu 186; REW 9382; Candrea-Dens., 138; DAR); cf. it. viscia, v. fr. vessir, fr. vesse, it. bessa. V. bășină. Se conjugă și la forma incoativă, bășesc. – Der. beșniță, s. f. (mușama, scutec).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bes (mă) a -șí v. refl. (lat. vĭssire și bĭssire, vir. vessir. – Se conj. cu ĭes). Est. Triv. Emit gazurĭ pin orificiu anal. – În vest bă-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

beși de-aici! expr. (adol., vulg.) pleacă!, cară-te!
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink