bazi- Elem. de compunere „fundament, bază”; „alcalin, bazic”. • /<fr. basi-; cf. gr. βασιζ „bază”.

BAZI- elem. „fundament, bază”; „alcalin”. (< fr. basi-, cf. gr. basis, suport)

bâz⁴ sm vz bâză

bâză sf [At: MARIAN, INS. 144 / V: bâz sm, biză sf / Pl: ~e / E: bâz + -ă] 1 (Ent; Mol; Ban) Muscă. 2 (Ent; spc) Streche. 3 (Îe) A dat ~za în el E neastâmpărat, cuprins de porniri sexuale. 4 (Ent; Ban) Albină. 5 Joc de copii în care unul dintre parteneri, așezat cu spatele la ceilalți și cu o palmă trecută pe subsuoara brațului opus, trebuie să ghicească cine dintre cei care strigă „bâzz!” l-a lovit peste palmă. corectat(ă)

biză sf vz bâză

bîză s.f. (pop.) 1 (entom.) Insectă zburătoare care bîzîie. 2 Joc de copii în care partenerii lovesc, pe rînd, în palma așezată la spatele celui care trebuie să ghicească cine l-a lovit, în timp ce partenerii de joc strigă „bîzzz!”. • pl. -e. /bîz + -ă.

BÎZĂ (pl. -ze) sf. 🐙 1 Băn. Albină; strechie ¶ 2 Băn. Mold. (ȘEZ.) Muscă [bîz!].

bâză f. insectă: muscă, albină. [V. bâz!].

bâză s. f., g.-d. art. bâzei; pl. bâze

bâză s. f., g.-d. art. bâzei; pl. bâze

bâză s. f., g.-d. art. bâzei; pl. bâze

BAZI- „fundament, bază; alcalin, bazic”. ◊ gr. basis „punct de sprijin, suport” > fr. basi-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. bazi-. □ ~ant (v. -ant), adj., cu flori bazale; ~fil (v. -fil₁), adj., 1. (Despre plante) Care preferă solurile alcaline. 2. Cu afinitate pentru coloranții bazici; ~fită (v. -fit), adj., s. f., (plantă) adaptată la concentrații mari ale sărurilor de calciu; ~fug (v. -fug), adj., (despre organe vegetale) dezvoltat de la bază către vîrf; sin. bazifugal^[1]; ~game (v. -gam), s. f. pl., plante superioare la care oosfera are o poziție inversată în sacul embrionar; ~gamie (v. -gamie), s. f., fecundație la care tubul polinic pătrunde în sacul embrionar; ~giniu (v. -giniu), s. n., suport al pistilului ridicat deasupra nivelului de inserție a unor verticile florale; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., raportarea variațiilor biologice la punctul de plecare, ceea ce revine la o exprimare procentuală și la o reprezentare semilogaritmică; ~onim (v. -onim), s. n., nume de bază în sistematica plantelor; ~podiu (v. -podiu), s. n., zonă autopodială, corespunzînd regiunii carpiene, formată dintr-o mulțime de oase scurte și diferențiate; ~sfenoid (v. sfeno-, v. -id), s. n., porțiune posterioară a sfenoidului, articulată cu apofiza bazilară a occipitalului; ~ton (v. -ton), adj., (despre plante) cu o dezvoltare mai pronunțată în partea bazală.

a o lua în barbă / în bâză / în freză expr. 1. a fi bătut, a fi învins 2. a da de necaz, a avea neplăceri 3. a suferi o decepție

BÂZĂ s. v. albină, muscă, streche.

bîză s. v. ALBINĂ. MUSCĂ. STRECHE.

bâză, bâze, s.f. Joc de copii. ■ De-a bâza = de-a friptelea: unul dintre copii se astupă cu o mână la ochi și pe celalată o ține la spate; trebuie să ghicească cine îl atinge. – Din bâz + suf. -ă (DEX, MDA).