26 de definiții pentru bazaconie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BAZACONIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (Fam.) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din sl. bezŭ-zakonije.

BAZACONIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (Fam.) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din sl. bezŭ-zakonije.

bazaconie sf [At: VARLAAM, C. II, 61/2 / V: (înv) bez-, (rar) -zăc-, bațagonie, blazgonie / Pl: ~ii / E: vsl ] 1 (Înv) Nelegiuire. 2 (Înv) Crimă. 3 Ciudățenie. 4 (Fam) Poznă.

bazaconie s.f. 1 Lucru bizar, de necrezut; ciudățenie. Îi băga în cap fel de fel de bazaconii. 2 (fam.) Poznă, năzbîtie. Face o mulțime de bazaconii. • pl. -ii. g.-d. -iei./<sl. veche базацоние.

BAZACONIE sf. familiar Lucru ciudat, idee ciudată, ciudățenie: învață acum de șase luni la școala publică și știe o mulțime de bazaconii (ALECS.); zodierii și cărturăresele îi băgase mamei o mulțime de bazaconii în cap, care de care mai ciudate (CRG.) [BEZACONIE].

BAZACONIE, bazaconii, s. f. Lucru ciudat, de mirare, de necrezut; ciudățenie, năzbîtie, drăcie, comedie, minunăție. Auzind asemenea bazaconii, Mînecuță se îngrețoșa de istov. SADOVEANU, P. M. 181. Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atîtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. REBREANU, R. II 26. Îi băgase mamei o mulțime de bazaconii în cap, care de care mai ciudate. CREANGĂ, A. 12. ◊ (Concret) Așaa!... se mirară tare lucrătorii ce văzură bazaconia asta zburînd. VISSARION, B. 310. – Pronunțat: -ni-e.

BAZACONIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut; minunăție. – Slav (v. sl. bezŭ-zakonije).

BAZACONIE ~i f. 1) Faptă sau vorbă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsite de gravitate; năzbâtie; poznă; boroboață; șotie. 2) Lucru bizar. [Art. bazaconia; G.-D. bazaconiei; Sil. -ni-e] /<sl. bezu-zakonije

bazaconie f. 1. nelegiuire: bazaconii de cari iscodește și vrăjește dracul CR.; 2. necuviință, vorbă sau faptă extravagantă: cum poți să-ți închipuiești asemenea bazaconii? AL. [Slav. BEZZAKONIĬE, fărădelege («și văzură acolo atâta strâmbătate și răsboaie și multe bazaconii și sânge vărsat», Alexandria); cu sensul foarte scăzut în limba modernă: comedie, poznă].

BAȚAGONIE sf. pop. = BAZACONIE2: toate bațagoniile astea sînt scoase de ăl de n’are de lucru (JIP.).

BEZACONIE s. f. (Mold.) Nelegiuire, fărădelege. Făcuși bezaconie ca aceasta. VARLAAM. Etimologie: sl. bezŭ-zakonije. Vezi și bezaconic. Cf. șugubină (1). substantiv feminin

bezacónie f. (vsl. bezzakoniĭe, d. bezŭ, fără, și zakonĭ, lege). Vechĭ. Nelegĭuire. Azĭ. Fam. (bazaconie). Extravaganță, năzdrăvanie, comédie: Ce e bazaconia asta? Cine țĭ-a spus asemenea bazaconiĭ?

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bazaconie (înv.) (desp. -ni-e) s. f., art. bazaconia (desp. -ni-a), g.-d. art. bazaconiei; pl. bazaconii, art. bazaconiile (desp. -ni-i-)

bazaconie (-ni-e) s. f., art. bazaconia (-ni-a), g.-d. art. bazaconiei; pl. bazaconii, art. bazaconiile (-ni-i-)

bazaconie s. f. (sil. -ni-e), art. bazaconia (sil. -ni-a), g.-d. art. bazaconiei; pl. bazaconii, art. bazaconiile (sil. -ni-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BAZACONIE s. 1. v. ciudățenie. 2. v. absurditate. 3. v. năzbâtie.

BAZACONIE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.

bazaconie s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.

BAZACONIE s. 1. bizarerie, bîzdîganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut în viața lui.) 2. aberație, absurditate, aiureală, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~) 3. năzbîtie, poznă, ștrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (Ce ~ a mai făcut?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bazaconie (-ii), s. f.1. (Înv.) Nedreptate, strîmbătate. – 2. Extravaganță, lucru bizar, aiureală. Sl. bezakonije „nedreptate” (Moklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 12; Șeineanu, Semasiol., 218), format de la zakonŭ „lege” cu prefix privativ, de la gr. ἀνομία. Rom. a luat din sl. nu numai cuvîntul, ci și modelul compunerii, reprodus în fără de lege și în nelegiuire. Der. bezaconic, adj. (înv., criminal); bezaconui, vb. înv. (a săvîrși nedreptăți). Probabil aparține aceluiași grup boscoană, s. f., cu var. bozgoană, boscoadă, bongoasă, borboană (farmece, magie) și der. bosconiță, s. f. (vrăjitoare) și bosconi, vb. (a face farmece; a bombăni, a bodogăni). Bozgoană pare a fi simplu dublet al lui bazaconie, cu reducerea atonelor și posibil cu influența lui blazgonie și boboană. Totuși, Diez, I, 128; Cihac, II, 623 și Koerting 1259 relaționează acest cuvînt cu gr. βασϰαίνω „a face farmece”. Derivarea nu este posibilă fonetic (cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) cu toate acestea este repetată de DAR și de Diculescu, Elemente, 474.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bazaconie, bazaconii, s.f. 1. Ciudățenie. 2. Poznă. 3. Prostie: „Du-te-n beciznicie și nu tot vorbi bazaconii, că tu prea multe știi” (Bilțiu, 1999&nbsp;: 192). – Din vsl. bezǔ-zakonije „nedreptate” (DER, DLRM).

Intrare: bazaconie
bazaconie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bazaconie
  • bazaconia
plural
  • bazaconii
  • bazaconiile
genitiv-dativ singular
  • bazaconii
  • bazaconiei
plural
  • bazaconii
  • bazaconiilor
vocativ singular
plural
bațagonie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bezaconie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bezaconie
  • bezaconia
plural
  • bezaconii
  • bezaconiile
genitiv-dativ singular
  • bezaconii
  • bezaconiei
plural
  • bezaconii
  • bezaconiilor
vocativ singular
plural
bazăconie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
blazgonie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blazgonie
  • blazgonia
plural
  • blazgonii
  • blazgoniile
genitiv-dativ singular
  • blazgonii
  • blazgoniei
plural
  • blazgonii
  • blazgoniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bazaconie, bazaconiisubstantiv feminin

  • 1. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Auzind asemenea bazaconii, Mînecuță se îngrețoșa de istov. SADOVEANU, P. M. 181. DLRLC
    • format_quote Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atîtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. REBREANU, R. II 26. DLRLC
    • format_quote Îi băgase mamei o mulțime de bazaconii în cap, care de care mai ciudate. CREANGĂ, A. 12. DLRLC
    • format_quote concretizat Așaa!... se mirară tare lucrătorii ce văzură bazaconia asta zburînd. VISSARION, B. 310. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.