BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BASTÁRD ~dă (~zi, ~de) m. și f. 1) Copil născut în afara căsătoriei; copil nelegitim. 2) Organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; hibrid; corcitură. /<it. bastardo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BASTÁRD, -Ă s.m. și f. 1. Copil din flori, nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. V. hibrid. [< it. bastardo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BASTÁRD, -Ă adj., s. m. f. 1. (copil) conceput în afara căsătoriei; nelegitim. 2. hibrid. (< it. bastardo, germ. Bastard)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f. 1. Copil nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. – It. bastardo.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BASTÁRD adj., s. 1. adj. natural, nelegitim, (reg.) sărman, (prin Transilv. și Maram.) bitang. (Copil ~.) 2. s. copil din flori, (reg.) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilv. și Maram.) bitang, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. și nordul Mold.) șpur, (înv.) copil. (Un copil legitim și un ~.) 3. s. (BIOL.) corcitură, metis, (reg.) corci. (~ul este planta ori animalul rezultate din încrucișarea a două specii deosebite.) 4. adj. (TIPOGR.) batard. (Scriere ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bastárd (bastárdă), adj. – Nelegitim. It. bastardo. Sec. XIX.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bastárd s. m., adj. m., pl. bastárzi; f. sg. bastárdă, g.-d. art. bastárdei, pl. bastárde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bastárd, -ă s. și adj. (it. bastardo, din basto [și fr. bátard din bát], tarniță, șea ordinară ca a conductorilor de catîrĭ, pin aluz. la relațiunile acestor conductorĭ cu servitoarele de hanurĭ, adică „copil de tarniță”. De aci și germ. bastard. V. baĭstruc). Copil natural (din părințĭ necăsătorițĭ între eĭ). Fig. Degenerat pin corcirea rea: rasă bastardă. Litere bastarde (răŭ zis batarde), un fel de litere intermediare între cursive și rătunde (adică: rătunde aplecate).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink