BASAMÁC, basamace, s. n. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. – Cf. tc., scr. basamak „grad”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BASAMÁC ~ce n. 1) Rachiu de calitate inferioară, obținut în condiții casnice. 2) la pl. Sorturi ale acestei băuturi. /<turc. basamak
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BASAMÁC s. n. Rachiu (colorat) de calitate inferioară; holercă. – Comp. tc., sb. basamak „grad”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BASAMÁC s. holercă, (reg.) trăscău.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

basamác (basamáce), s. n. – Rachiu de prune de proastă calitate. Tc., sb. basamak „grad” (Scriban) se referă la gradarea scăzută a alcoolului conținut în băutură.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

basamác (sorturi) s. n., pl. basamáce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

basamác n., pl. e și urĭ (turc., sîrb. basamak, treaptă, grad, adică „rachiŭ de grad mic”). Rachiŭ prost, spirt cu apă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

basamac, s. n. sg. 1. rachiu colorat de calitate inferioară. 2. (deț.) deținut influent.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink