barz, ~ă a [At: CADE / E: nct] (Ban; d. păsări) Cu pene de culori amestecate.

BARZ I. adj. Băn. Sur, cenușiu, cu pene de coloare amestecată, albe și negre (vorb. de păsări): pene barze; gîscă ~ă; Uiu-iu, găină ~ă Focu să te arză! (PĂC.) II. BARZĂ (pl. berze) sf. 🐦1 Mare pasăre călătoare din ordinul picioroangelor; are ciocul drept, mai lung decît capul, gîtul mare, penele albe, iar la vîrful aripelor, negre; picioarele, lungi și roșii, cu 4 degete; trăește în Europa, Africa și Asia, mai mult prin locurile băltoase și cele udate de rîuri; se hrănește cu broaște, șopîrle, șerpi, pești, șoareci, insecte și viermi; la apropierea toamnei, pleacă de la noi spre țări mai calde ducîndu-se pînă în centrul Africei; se întoarce pe la mijlocul lui Martie, făcîndu-și cuibul în copaci, pe acoperișurile caselor sau în clopotnițe; sosirea ei, ca și a rîndunelelor, este un semn că s’au sfîrșit gerurile (Ciconia alba) (🖼 390): o ~ obraznică a îndrăznit să și așeze cuibul lîngă coșul bucătăriei (I.-GH.); proverb: a se îngîmfa ca barza, se zice de cei ce se mîndresc peste măsură, și mai ales despre săracii mîndri ¶ 2 ~-NEAGRĂ, pasăre ceva mai mică decît barza albă, de care se deosebește prin penele ei brune negricioase, cu lustru metalic violet sau verde; pîntecele și șoldurile sînt însă albe; e sălbatică și sperioasă, de aceea nu se apropie de locuințe, ci trăește prin pădurile dese și pe munți; numită și „barză-țigănească” (Ciconia nigra) [comp. alb. bardhă].

barz, -ă adj. (din bearz, met. din breaz. V. barză). Ban. Breaz, peag, cu pene ca ale berzeĭ orĭ coțofeneĭ: cocoșĭ berjĭ, găinĭ berze.

❍BARDZ... = BARZ...

BÎRZ < sl. ьраза „repede”. 1. Bîrzu (Puc; Șez; Arh); -l (16 A III 241); 17 B II 77). 2. Bîrza s.; Bîrzanu, Oașu (Ard II; Bîrzănești s. (C Ștef). 3. Bîrz/e țig. (16 B I 107); -ea (C Ștef; 16 B IV 182; V412); -ei, -eiul, -ești ss.; -escu. 4. Bîrzetea (C Ștef). 5. Bîrzic, A., act. 6. Bîrzilă, ard. 1758 (Paș). 7. Bîrzoiul 8. Bîrzot/a, -eni ss.; -escu, act.

BARZ adj. v. pestriț.

barz adj. v. PESTRIȚ.