BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu de noblețe dat în Anglia membrilor unui ordin de cavaleri și care se moștenește pe linie bărbătească; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BARONÉT s.m. Titlu de noblețe în Anglia, dat unui ordin de cavaleri; persoană având acest titlu. [< fr. baronnet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BARONÉT s. m. titlu de noblețe, în Anglia, dat unui ordin de cavaleri. (< fr. baronnet)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu de noblețe dat în Anglia unui ordin de cavaleri și care se moștenește pe linie bărbătească; persoană care are acest titlu. – Fr. baronnet.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

baronét s. m., pl. baronéți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

baronét m. (engl. baronet). În Anglia, nobil între baron și cavaler.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink