BARCAGÍU, barcagii, s. m. Cel care are meseria de a conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BARCAGÍU ~i m. Persoană care conduce o barcă; luntraș. /barcă + suf. ~agiu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BARCAGÍU, barcagii, s. m. Cel care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraș. – Din barcă + suf. -(a)giu.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BARCAGÍU s. lopătar, luntraș, vâslaș, (rar) vâslitor, (înv.) vâslariu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

barcagíu s. m., art. barcagíul; pl. barcagíi, art. barcagíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

barcagíŭ m. (d. barcă). Luntraș, acela care mînă barca.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink