BARBUTĂ, barbute, s. f. Veche monedă de la începutul sec. XIX, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.

barbută sf [At: TDRG / E: nct] (înv) Monedă veche de la începutul sec. XIX, cu valoare de 2 ¹/₂ bani vechi.

barbútă s.f. Monedă veche a cărei valoare a variat după epoci și care a circulat la începutul sec. 19 în provinciile românești. • pl. -e. /etimol. nec.

‡BARBUTĂ (pl. -te) sf. 🪙 Monetă care circula în timpul lui Caragea, pe la începutul veacului trecut, și care valora 2 lei (vechi) și 10 parale (FIL.).

BARBUTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă de la începutul secolului trecut, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.

BARBUTĂ, barbute, s. f. (Învechit) Monedă veche de la începutul secolului trecut. Monedele ce circulau în timpul lui Caragea sînt acestea: mahmudia cu lei 38.. barbuta, lei 2,10. FILIMON, C. 111.

BARBUTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă veche de la începutul secolului trecut.

barbută f. monedă, în valoare de doi lei și zece parale, ce circula în vremea lui Caragea (FIL.). [Origină necunoscută].

barbută (monedă veche) s. f., g.-d. art. barbutei; pl. barbute

barbută (monedă) s. f., g.-d. art. barbutei; pl. barbute

barbută s. f., pl. barbute

barbută (barbute), s. f. – Veche monedă turcească de argint, care valora 2 bani și jumătate la începutul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemănător cu rișca). Origine necunoscută, dar aproape sigur orientală. Moneda și numele ei au dispărut din circulație, dar nu și jocul, încă foarte obișnuit la oraș.