BARBETĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcațiuni de o navă sau de chei. – Din it. barbetta.

barbetă¹ sf [At: VLAHUȚĂ, D. 9 / Pl: ~te / E: fr barbette] (Mpl) Barbă tunsă mărunt de o parte și de alta a feței.

barbetă² sf [At: LTR / Pl: ~te / E: fr barbette] (Mil) Platformă de tragere cu tunul, folosită în vechile lucrări de fortificație.

barbetă³ sf [At: LTR / Pl: ~te / E: it barbetta] (Mrn) Bucată de parâmă pentru legarea bărcilor, a baloanelor (captive) și a trincheților.

barbetă⁴ sf [At: DA ms / Pl: ~te / E: fr barbette] (Reg) Element de îmbrăcăminte feminină care acoperă capul, confecționat din dantelă neagră, ale cărui capete se înnoadă sub bărbie și se lasă să atârne pe piept.

barbétă² s.f. 1 (milit.) Platformă de pămînt de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații. ◆ Blindaj circular fix la tunurile navale. 2 Piesă de îmbrăcăminte feminină care acoperă capul, confecționată din dantelă neagră, ale cărei capete se înnoadă sub bărbie și se lasă să atîrne pe piept. • pl. -e. /<fr. barbette.

barbétă¹ s.f. 1 Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței. Purta niște venerabile barbete după moda veche (BART). 2 (mar.) Parîmă scurtă, legată de un inel fixat la proră, care este folosită pentru legarea unei ambarcații de o navă sau de chei. • pl. -e. /<it. barbetta.

*BARBETĂ² (pl. -ete) sf. ⛵ Frînghie lungă de 5-6 metri, fixată la prova unei bărci sau șalupe, servind a o lega de o corabie sau de țărm [it.].

*BARBETĂ¹ mai adesea pl. BARBETE sf. Favorite: de pe barbetă și mustăți se cunoștea că era străin (NEGR.); un domn cu ochelari și cu barbete blonde (VLAH.) [it.].

BARBETĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcații de o navă sau de chei. – Din it. barbetta.

BARBETĂ, barbete, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței (fiind rasă numai bărbia). V. favorite. Și-a făcut loc... pînă la grupul profesorilor cu redingote sărăcăcioase, cu barbete și țăcălii. PAS, L. I 43. Purta niște venerabile barbete după moda veche. BART, E. 265. Domnul cu barbete avea de gînd să-și manifeste indignarea. VLAHUȚĂ, O. AL. II 9. – Variantă: (rar) barbete, barbeți (STANCU, D. 57), s. m.

BARBETĂ, barbete, s. f. 1. Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței. V. favorit. 2. Bucată de parîmă folosită la legarea baloanelor și a bărcilor pentru a le fixa și manevra cu ușurință. – It. barbetta.

BARBETĂ² s.f. Parîmă scurtă servind la fixarea sau remorcarea bărcilor de salvare sau a altor ambarcații. [< it. barbetta].

BARBETĂ³ s.f. (Mil.) Platformă de pămînt de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații. ♦ Blindaj circular fix la tunurile navale. [< fr. barbette].

BARBETĂ¹ s.f. (De obicei la pl.) Favoriți. [< it. barbetta].

BARBETĂ² s. f. platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații. (< fr. barbette)

BARBETĂ¹ s. f. 1. (pl.) favoriți. 2. parâmă scurtă la fixarea sau remorcarea ambarcațiilor. 3. centură de metal rezistentă, la baza turelei unui tun naval. (< it. barbetta)

BARBETĂ ~e f. mai ales la pl. Barbă lăsată special să crească de o parte și de alta a feței (de la tâmple până la bărbie); favorit. A purta ~. /<it. barbetta

*barbétă s., pl. e (it. barbetta). Pl. Bărbuțe (favorite) lăsate la dreapta și la stînga fețeĭ cînd aĭ bărbia rasă.

BARBETE s. m. v. barbetă.

barbete pl. favorite.

barbetă (favoriți; parâmă) (rar) s. f., g.-d. art. barbetei; pl. barbete

barbetă (favoriți, parâmă) (rar) s. f., g.-d. art. barbetei; pl. barbete

barbetă (favoriți) s. f., pl. barbete

barbetă (parâmă) s. f., pl. barbete

barbetă (barbete), s. f. – Perciuni, favoriți lungi, barbă din favoriți. It. barbetta (sec. XIX). Uzul la sing. este rar.

BARBETĂ s. v. favoriți.