CRUȘĂȚEA, crușățele, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-aurii și cu frunze amărui, comestibile (Barbarea vulgaris). – Crușit + suf. -ea.

CRUȘĂȚEA ~ele f. Plantă erbacee din familia cruciferelor cu flori galbene și cu frunze amărui, comestibile. [Sil. -șă-țea] /Orig. nec.

crușățea s. f., art. crușățeaua, g.-d. art. crușățelei; pl. crușățele

BARBAREA R. Br., BARBAREA, fam. Cruciferae. Gen cu cca 11-14 specii originare din regiunile continentale ale emisferei nordice, erbacee, erecte, ramificate, nepubescente, bienale sau perene. Flori cu stigmatul bilobat sau în formă de capitul, galbene, care se deschid pe plante în mai-iul. Frunzele superioare întregi sau lobate, cele inferioare lirate, glabre. Fruct, silicvă turtită.

Barbarea vulgaris R. Br. Specie bienală cu tulpină înaltă de cca 55 cm, spre vîrf ramificată, purtînd frunze nelobate, lobate, dentate la bază, penate cu un lob mare, cordiform. Înflorește primăvara-vara. Flori (sepale de 2 ori mai scurte decît petalele) așezate în ciorchini. Păstaie erectă cu pețiol subțire.

CRUȘĂȚEA s. (BOT.; Barbarea vulgaris) (reg.) bărbușoară.