BARBACANĂ, barbacane, s. f. 1. Deschizătură mică lăsată din loc în loc într-un zid de sprijin pentru scurgerea apelor infiltrate. 2. Deschizătură înaltă și îngustă pentru aerisire și lumină, în zidul unui turn, al unui coridor, folosită în arhitectura medievală. – Din fr. barbacane.

barbacană sf [At: LTR / Pl: ~ne / E: it barbacane, fr barbacane] 1-2 Deschizătură mică practicată, din loc în loc, de-a lungul unui zid pentru a permite scurgerea apelor (sau, de-a lungul unui zid de fortificații, pentru ochirea dușmanului).

barbacánă s.f. 1 Lucrare de fortificație plasată în fața accesului într-o cetate, la un cap de pod etc., alcătuită dintr-un spațiu îngust, delimitat de ziduri, și un element defensiv (turn, bastion etc.). 2 (arhit.) Deschidere îngustă și înaltă în zidul unui turn, al unui coridor etc., pentru aerisire și lumină. 3 Deschidere îngustă, lăsată într-un zid de sprijin, într-o culee de pod etc., pentru scurgerea apei colectate în spatele acestora. • pl. -e. /<fr. barbacane, it. barbacane; cf. ar. barbakkaneh „galerie”.

BARBACANĂ, barbacane, s. f. 1. Deschizătură mică lăsată din loc în loc într-un zid de sprijin pentru scurgerea apelor colectate în spatele acestuia. 2. Deschizătură înaltă și îngustă pentru aerisire și lumină, făcută în zidul unei clădiri cu arhitectură medievală. – Din fr. barbacane.

BARBACANĂ, barbacane, s. f. Deschizătură mică lăsată din loc în loc într-un zid de sprijin, pentru scurgerea apelor colectate în spatele acestuia. – Fr. barbacane.

BARBACANĂ s.f. 1. Lucrare de fortificație care protejează capul unui pod, intrarea unei cetăți etc. 2. (Arhit.) Deschidere înaltă și îngustă în zidul unui turn, al unui coridor etc. 3. Deschizătură mică, lăsată din loc în loc în zidăria unei culee de pod, a unui zid de sprijin etc., pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora. [< fr., it. barbacane, cf. ar. barbakkaneh – galerie].

BARBACANĂ s. f. 1. lucrare de fortificație care protejează capul unui pod, intrarea unei cetăți etc. 2. deschidere înaltă și îngustă în zidul unui turn, al unui coridor. 3. deschizătură mică lăsată din loc în loc în zidăria unei culee de pod, a unui zid de sprijin pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora. (< fr. barbacane)

BARBACANĂ ~e f. 1) (în arhitectura medievală) Deschizătură înaltă și îngustă făcută în zidul unui turn, coridor etc. pentru a permite pătrunderea aerului și luminii. 2) Deschizătură mică lăsată într-un zid de sprijin, în zidăria unui baraj etc. pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora. /<fr. barbacane

*barbacánă f., pl. e (fr. barbacane, d. it. barbacane, care vine d. ar. barbak-kaneh). Fort. Partea înaintată a uneĭ întăriturĭ în care-s făcute deschizăturĭ de tras cu pușca orĭ cu tunu. V. beden.

barbacană s. f., g.-d. art. barbacanei; pl. barbacane

barbacană s. f., g.-d. art. barbacanei; pl. barbacane

barbacană s. f., g.-d. art. barbacanei; pl. barbacane