BARAJ, baraje, s. n. 1. Stăvilar, zăgaz. Un om într-o zi poposea Pe malu-i cărunt și sălbatic [al Bistriței]... În valuri își prinse obrazul: «Adună-ți, bătrîne, izvoarele reci, Aici ridica-vom barajul». FRUNZĂ, în POEZ. N. 228. 2. Piedică, barieră. (Mil., de obicei urmat de determinări) Lucrare realizată prin săpături, așezare de mine etc., cu scopul de a opri sau de a întîrzia înaintarea inamicului. Baraj de sîrmă ghimpată. Baraj de mine. Baraj de artilerie (adesea fără determinare) = tir susținut de artilerie, care are drept scop să oprească atacul inamicului. Barajul stăruia de mai bine de trei ceasuri drept deasupra liniei întîia. CAMILAR, N. I 437. Și-auzul [ne e] plin de focuri de baraj, Căci am luptat pe margini de genune. CAMIL PETRESCU, V. 86. Dacă s-ar porni o baterie în bubuituri puternice, grămada sprijinită de cîrje ar porni din nou în salturi nebune pentru trecerea de baraj. SAHIA, N. 18.