barabá f. (turc. barabar, d. pers. ber-a-ber, de o potrivă. V. bărăbar). Suc. (rev. I, Crg. 13, 152). Teapă, categorie: amîndǫĭ îs de-o baraba (de ex., hoți).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BARABA sau BARBARA (în „Noul Testament”), tîlhar iudeu, căpetenie de răzvrătiți și ucigași. Eliberat cu ocazia sărbătorilor de Paști, cînd poporul, pus să aleagă între el și Hristos, a preferat ucigașul nevinovatului.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink