BARÁ, barez, vb.I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația, a închide accesul pe un drum etc. 2. A trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arăta că este anulat; a anula. – Din fr. barrer.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de paula | Greșeală de tipar | Permalink

A BARÁ ~éz tranz. 1) (căi, drumuri, accese) A închide cu ajutorul unei bare; a bloca. 2) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui baraj; a stăvili; a zăgăzui; a îndigui. 3) (texte, cifre) A face o linie pentru a anula. /<fr. barrer
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BARÁ vb. tr. 1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa. 2. a trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text). (< fr. barrer)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

BARÁ vb. I. tr. 1. A întrerupe, a opri, a împiedica cu o bară, cu un obstacol etc. circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.). 2. A trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text, un pasaj etc.). [< fr. barrer].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a arăta că nu este valabil. – Fr. barrer.
Sursa: DLRM | Adăugată de lgall | Greșeală de tipar | Permalink

BARÁ vb. 1. v. bloca. 2. a tăia. (Copacii căzuți ~ drumul.) 3. v. zăgăzui.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

bará vb., ind. prez. 1 sg. baréz, 3 sg. și pl. bareáză
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BARA, com. în jud. Timiș; 325 loc. (1991).
Sursa: DE | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

BÁRĂ, bare, s. f. 1. Bucată lungă de lemn sau de metal căreia i se dau diferite întrebuințări. 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. ◊ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 3. Barieră care desparte pe judecători de avocați și de împricinați; p. ext. locul din instanță unde pledează avocații. 4. Linie verticală sau orizontală care separă părți dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apă, de obicei în fața gurii de vărsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urcă o dată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Greșeală de tipar | Permalink

BÁRĂ ~e f. 1) Bucată lungă și rigidă de lemn sau de metal având diferite întrebuințări în construcție, tehnică etc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale porții la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul în ~. ◊ ~ fixă aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal, fixată între doi stâlpi. ~e paralele aparat de gimnastică constând din două vergele paralele fixate între doi stâlpi la aceeași înălțime. 3) jur. Loc rezervat avocaților într-o sală de judecată pentru a ține pledoaria. 4) Linie care separă anumite părți în interiorul unui text. 5) muz. Linie verticală cu care se separă măsurile pe portativ. 6) Prag subacvatic de nisip care barează intrarea într-un fluviu sau într-un port. [G.-D. barei] /<fr. barre
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BÁRĂ s. f. 1. drug de metal (destinat prelucrării). ◊ piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. ◊ (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. 2. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ◊ șut în stâlpul porții de fotbal. 3. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției. 4. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text. ◊ linie verticală care separă măsurile unui portativ. ◊ ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite. 6. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare. 7. mascaret. (< fr. barre)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

BÁRĂ s.f. Drug de metal (destinat prelucrării). ♦ Piesă de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosită în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ♦ Șut în stâlpul porții de fotbal. ◊ A da în bară = (argotic) a greși, a rata. 3. Barieră care desparte pe judecători de avocați și impricinați; (p. ext.) locul de unde se pledează în fața justiției. 4. (Herald.) Figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. Linie verticală sau oblică, folosită ca element de separare într-un text. ♦ Linie verticală care separă măsurile unui portativ. ♦ Ridicătură de metal liniară dispusă transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicând locurile în care se pot produce sunetele de o anumită înălțime. 6. Îngrămădire de nisip, de mâl etc. la gura unui râu sau a unui fluviu care se varsă într-o mare fără flux și reflux. 7. (Fig.; med.) Senzație apăsătoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

BÁRĂ, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmează să fie prelucrat). ♦ Bucată de lemn sau de metal, de lungime și grosime variabilă, având diferite întrebuințări. 2. Fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-un sul de metal fixat pe doi stâlpi. 3. Barieră care desparte, la instanțele judecătorești, pe judecători de avocați și împricinați; p. ext. locul de unde se pledează în fața instanței. 4. Semn grafic în forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare în interiorul unui text; (Muz.) semn în formă de linie verticală, întrebuințat la separarea măsurilor pe portativ. 5. Ridicătură a fundului mării la gura unui fluviu, formată prin îngrămădirea nisipului sau a mâlului. 6. Valul care urcă de la gura unui fluviu spre amonte o dată cu fluxul, la mările cu maree importantă. – Fr. barre.
Sursa: DLRM | Adăugată de lgall | Greșeală de tipar | Permalink

báră (báre), s. f. – (Banat) mlaștină. Sb. bara (DAR). – Der. băracă, s. f. (Munt.); bărăcie, bărăciune, s. f. (Munt. și Trans.) „baltă”.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

báră (báre), s. f. – Bucată lungă de lemn sau de metal. Fr. barre. La unele jocuri de copii, se aude cu fonetismul fr., bar. – Der. bara, vb. (a închide, a împiedica, a intercepta), pe baza fr. barrer; baraj, s. n. (stăvilar, zăgaz), din fr. barrage.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

BÁRĂ s. 1. v. drug. 2. v. lingou. 3. (SPORT) bară fixă = (rar) sul. (Exerciții de gimnastică la ~.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BÁRĂ s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

báră s. f., g.-d. art. bárei; pl. báre
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

bară , (engl.= bar) (sedim.) (bară longitudinală, bară transversală), macroformă de acreție generată de curgeri rapide (după precipitații abundente); barele sunt formate din pietriș fin și nisip grosier cu structuri oblic laminare sau stratificate, tabulare sau cocoide. Barele situate în mijlocul canalului sunt acreționare în capătul din amonte; ating înălțimi de 1-15 m și lungimi de 10 – 1 000 m. Sin. ostrov.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

bară I. 1. Bucată de lemn lipită în interiorul instrumentelor de coarde, pentru a rezista presiunii călușului*. B. contribuie la egalizarea sunetului și la creșterea intensității lui. 2. Lamă metalică încrustată în tastieră* având rolul de a localiza sunetul pe coardă. II. 1. (în notație): B. de legătură, element grafic ce unește note* de aceeași valoare* (optimi*; șaisprezecimi*; b. dublă; treizecidoimi; b. triplă) aparținând aceluiași grup. 2. B. oblică, element grafic folosit în diverse abreviații* muzicale. B. de măsură, linie verticală care indică pe portativ* începutul sau sfârșitul măsurilor*. 4. Dublă-b., semn ce indică fie separarea diviziunilor principale ale unei lucrări, fie încheierea ei. Când are în față două puncte, indică repetarea fragmentului astfel delimitat. Dubla b. poate fi plasată și în interiorul măsurii.
Sursa: DTM | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

BARĂ element metalic tubular de rezistență. Bara de control, țeavă componentă a trapezului unui deltaplan cu ajutorul căreia acesta se pilotează prin tragere și împingere (cu ajutorul forței brațelor). Bara transversală, tub de duraluminiu dispus perpendicular pe direcția de înaintare a aripii, care se fixează de chilă (v.) în centrul de greutate numit inimă (v.) legând chila de lonjeronul aripii, asigurând rigiditatea aripii în planul determinat de chilă și de lonjeronul aripii.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

a o da în bară expr. a comite o greșeală, a face o gafă.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink