BANDÚLĂ, bandule, s. f. Pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subțiri, care se aruncă pe țărm spre a se lega de ea și a se trage parâmele de acostare. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BANDÚLĂ ~e f. Greutate fixată la capătul unei frânghii care se aruncă pe țărm pentru a lega și a trage parâmele de acostare. /<it. bandola
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BANDÚLĂ s.f. (Mar.) Frânghie lungă, cu o greutate de lemn la un capăt, care ajută la prinderea și la tragerea parâmelor grele. [< it. bandola].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BANDÚLĂ s. f. frânghie subțire, cu o greutate de lemn la un capăt, la prinderea și la tragerea parâmelor grele. (< it. bandola)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BANDÚLĂ, bandule, s. f. (Mar.) Frânghie care ajută la aruncarea parâmelor grele între nave sau între o navă și malul de acostare.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bándulă s. f., g.-d. art. bándulei; pl. bándule
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pistól-portbandúlă s. n. (sil. mf. port-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink