BANDERÍE s.f. 1. (Ist.) Ceată de oameni înarmați care însoțeau un nobil feudal în luptă. 2. Detașament de infanterie. [< fr. banderie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BANDERÍE s. f. 1. ceată de oameni înarmați care însoțeau un nobil feudal în luptă. 2. detașament de infanterie. (< fr. banderie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink