BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

A BANDAJÁ ~éz tranz. (răni sau organe vătămate) A aplica un bandaj; a pansa. ~ mâna. /Din bandaj
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BANDAJÁ vb. I. tr., refl. A(-și) aplica un bandaj. [P.i., 3,6 -jează, 4 -jăm, ger. -jând. / < bandaj + -a].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BANDAJÁ vb. tr., refl. a(-și) aplica un bandaj. (< bandaj)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). V. pansa. – Din bandaj.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BANDAJÁ vb. v. pansa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bandajá vb., ind. prez. 1 sg. bandajéz, 3 sg. și pl. bandajeáză, 1 pl. bandajăm; ger. bandajând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bandajéz v. tr. (d. bandaj. Fr. se zice bander). Leg o rană. Leg un om rănit, o parte rănită: a bandaja pe cineva la picĭor, un picĭor cuĭva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink