opțiuni
  • info
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

bandagist, ~ă smf, a vz bandajist

*BANDAGIST sm. Cel ce fabrică sau vinde bandagii [fr.].

*bandagíst, -ă s. (fr. bandagiste). Vînzător de bandaje.

bandajist, ~ă smf, a [At: DA / V: (înv) ~gist, ~ă / Pl: ~iști, ~e / E: fr bandagiste] 1-4 (Persoană) care (fabrică sau) vinde bandaje (1-2).

bandajíst s.m. (înv.) Fabricant sau vînzător de bandaje. pl. -iști./<fr. bandagiste.

BANDAJIST s. m. Fabricant, vânzător de bandaje. (din fr. bandagiste)

bandajist m. cel ce face sau vinde bandaje.

Ortografice DOOM

bandajist s. m., pl. bandajiști

bandajist s. m., pl. bandajiști

bandajist s. m., pl. bandajiști

bandajist s. m., pl. bandajiști

Intrare: bandajist (adj.)
bandajist2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandajist
  • bandajistul
  • bandajistu‑
  • bandajistă
  • bandajista
plural
  • bandajiști
  • bandajiștii
  • bandajiste
  • bandajistele
genitiv-dativ singular
  • bandajist
  • bandajistului
  • bandajiste
  • bandajistei
plural
  • bandajiști
  • bandajiștilor
  • bandajiste
  • bandajistelor
vocativ singular — —
plural — —
bandagist2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandagist
  • bandagistul
  • bandagistă
  • bandagista
plural
  • bandagiști
  • bandagiștii
  • bandagiste
  • bandagistele
genitiv-dativ singular
  • bandagist
  • bandagistului
  • bandagiste
  • bandagistei
plural
  • bandagiști
  • bandagiștilor
  • bandagiste
  • bandagistelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bandajist (persoană)
bandajist1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandajist
  • bandajistul
  • bandajistu‑
plural
  • bandajiști
  • bandajiștii
genitiv-dativ singular
  • bandajist
  • bandajistului
plural
  • bandajiști
  • bandajiștilor
vocativ singular —
plural —
bandagist1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandagist
  • bandagistul
plural
  • bandagiști
  • bandagiștii
genitiv-dativ singular
  • bandagist
  • bandagistului
plural
  • bandagiști
  • bandagiștilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bandajist, bandajistăadjectiv
bandajistă, bandajistesubstantiv feminin
bandajist, bandajiștisubstantiv masculin

  • 1. (Persoană) care (fabrică sau) vinde bandaje. MDA2 DEXI CADE MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.