BALT, -Ă adj. Baltic. (< fr. balte)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă. – Probabil din sl. blato. Cf. alb. baltë.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de paula | Greșeală de tipar | Permalink

BÁLTĂ bălți f. 1) Întindere de apă stătătoare, de adâncime mică, cu vegetație și cu faună specifică. ◊ A lăsa (ceva) ~ a) a părăsi (ceva) fără a duce la bun sfârșit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) Apă adunată într-o adâncitură în urma unei ploi mari sau a revărsării unui râu. 3) Cantitate mare de lichid vărsat pe jos. [G.-D. bălții] /<sl. blato
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Apă stătătoare permanentă, de obicei puțin adâncă și având o bogată vegetație acvatică; p. ext. lac. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face o gafă. Are balta pește, se spune când ceva se află din belșug. ♦ Întindere de apă stătătoare rămasă în urma revărsării unui râu; regiune mlăștinoasă de la țărmul unor râuri. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau cu mocirlă; (prin exagerare) apă sau lichid vărsat pe jos. – V. băltoacă.
Sursa: DLRM | Adăugată de lgall | Greșeală de tipar | Permalink

báltă (bắlți), s. f. – 1. Mlaștină. – 2. Luncă inundabilă a Dunării. – 3. Băltoacă. – Mr., megl. baltă, istr. bote. Origine incertă. Există două teorii referitoare la istoria acestui cuvînt. Conform primei, este vorba de un cuvînt autohton, care s-ar trage dintr-o rădăcină indo-europeană *bal-, ce poate fi identificată în germ. *pol- (v. germ. de mai sus pfuol, v. eng. pol.), lituan. balá, sl. blato, celt. *palta (J. Kurylowicz, Mélanges Vendryes, 1925, p. 308; REW 6177). Din aceeași rădăcină ar deriva un ilir *balton, pl. *balta; și de la această ultimă formă se consideră că pot proveni nu numai rom. baltă, ci și alb. baljtë, lom. palta, triest. paltan, piem. pauta, ngr. βάλτη, ngr. μπάλτα, βάλτα, și βάλτος, (Ascoli, Arch. glott., I, 261; G. Meyer, Neugr. St., II, 64; Berneker 70; DAR; Capidan, Raporturile, p. 461; Pascu, I, 179; Pușcariu, Lr., 180). Proveniența ilirică nu este imposibilă, chiar dacă ilirii nu ne sînt cunoscuți dat fiind că au trăit în regiuni mlăștinoase; iar extinderea cuvîntului în nordul Italiei ar fi o dovadă în favoarea acestei ipoteze. Cealaltă ipoteză, care a fost prima sub aspect cronologic, pare a fi mai puțin acceptată în prezent. Conform acesteia, baltă ar proveni din sl. blato, de unde provin și bg. blato, slov., ceh. blato, pol. bloto, rus. boloto (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac; Roesler 565; Philippide, Principii, II, 698). Această ipoteză întîmpină o gravă dificultate și anume metateza bla › bal, puțin probabilă în rom.; din această cauză, mai mulți specialiști încearcă să arate că termenul rom. provine dintr-o formă slavă *balto, anterioară metatezei lichidelor. (Skok, Archiv za arb. Star., II, 114; Nandriș, Mélanges École Roumaine, II, 1-25 și Dacor., VI, 350; Sandfeld 83; Vaillant, BL, XIV, 9). Faptul în sine nu este imposibil, dar pare puțin probabil; și este curios de semnalat că forma sl. ipotetică, anterioară metatezei, nu a lăsat urme în limbile sl. moderne; că singurele forme sl. cu metateză provin din rom. (astfel rut. balta, cf. Miklosich, Wander., 12 și Candrea, Elemente, 404; de asemenea bg. medie și bg. baltina, cf. Jagic, Arch. slaw. Phil., XXII, 32, Berneker 70 și Capidan, Raporturile, 230); și pe care însuși Miklosich, o vreme partizan al originii în sl. a cuvîntului, a ajuns să-l considere străin în sl., în Neugr, 11. Astfel stînd lucrurile, ipoteza autohtonă pare a întruni cele mai multe probabilități. Ngr. μπάλτα, provin din rom. (Murnu, Rum. Lehnvörter, 34), în vreme ce ngr. βάλτη, provine din iliră, după Triandaphyllidis, 150, și din alb., după G. Meyer, Neugr. St., II, 64. Der. băltac, s. n. (baltă); băltăcăi, băltăcări, vb. (a da din picioare); băltăceală, s. f. (bătăi din picior); băltăci, vb. (a se bălăci; a se forma băltoace); băltăreț, adj. (palustru); băltăreț, s. m. (vînt dinspre lunca Dunării, vînt de miazăzi); băltărie, s. f. (baltă, mlaștină); băltău, s. n. (băltoacă); bălți, vb. (a se forma băltoace); băltig, s,n, (baltă, mlaștină); băltină, s. f. (luncă, teren inundabil); băltiș, s. n. (teren mlăștinos); băltoacă, s. f. (baltă mică; bulhac); băltoc, s. n. (băltoacă); băltos, adj. (mlăștinos).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

BÁLTĂ s. 1. (GEOGR.) (pop.) tău, (reg.) rât, (înv.) paludă. (~ cu pește bogat.) 2. (GEOGR.) (rar) lac. (~ Snagov.) 3. v. apăraie.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

báltă s. f., g.-d. art. bălții; pl. bălți
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

balț, balți, bálțe, s.m.; s.n. (reg.) 1. laț, ochi, cerc (de fier) 2. văl, hobot
Sursa: DAR | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

BALȚ s. v. văl, voal.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BALȚI (lat. balteus) s. n. pl. Cingătoare realizată din ținte de cositor înșiruite pe trei rînduri de bentițe subțiri din piele, purtată de femeile din Ținutul Pădurenilor. Folosite inițial ca simbolurile ale fecundității, prin desacralizare, în decursul timpului, au devenit atribute estetice de importanță deosebită în portul pădurencelor, schimbîndu-și în unele cazuri denumirea în zgărdane.
Sursa: DE | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de paula | Greșeală de tipar | Permalink

A SE BĂLTÍ se ~éște intranz. rar (despre apă) A stagna, formând o baltă; a face o baltă. /Din baltă
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A forma o baltă; a stagna. – Din baltă.
Sursa: DLRM | Adăugată de lgall | Greșeală de tipar | Permalink

BĂLTÍ vb. v. stagna.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

băltí vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, 3 pl. băltésc, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălteáscă
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BĂLȚI, oraș în Rep. Moldova, pe Răut; 159 mii loc. (1989). Ind. constr. de mașini agricole; încălț., tricotaje și conf., alim. (carne, zahăr, vin, uleiuri vegetale). Catedrală (1785). Veche așezare românească, întemeiată în sec. 15. În sec. 16 și 17 s-a aflat sub stăpînirea domniei, devenind (1774) cea mai mare așezare rurală din ținutul Soroca. În 1818 a primit statutul de oraș.
Sursa: DE | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

!bou-de-báltă (bâtlan, gândac) s. m. bóul-de-báltă; pl. bói-de-báltă, art. bóii-de-báltă
Sursa: DOOM 2 | Adăugată de Laura-ana | Greșeală de tipar | Permalink

bóu-de-báltă s. m., pl. bói-de-báltă
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BUCINIȘ-DE-BÁLTĂ s. v. cucută-de-apă, cucută-mică.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BUHAI-DE-BÁLTĂ s. v. bou-de-baltă.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

buhái-de-báltă s. m.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CASTANE-DE-BÁLTĂ s. pl. v. cornaci.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CEL DIN BÁLTĂ s. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CHIMION-DE-BÁLTĂ s. v. mărăraș.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

chimión de báltă s. m. + prep. + s. f. (sil. -mi-on)
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

coáda-mâței-de-báltă (bot.) s. f.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CRIN-DE-BÁLTĂ s. v. roșățea.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

cristéi-de-báltă s. m., art. cristéiul-de-báltă; pl. cristéi-de-báltă
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

găinúșă-de-báltă (pasăre migratoare) s. f., pl. găinúșe-de-báltă
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

GUVIDIE DE BÁLTĂ s. v. glăvoacă.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

IARBA BĂLȚII s. v. păiuș.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

LIMBA-BĂLȚILOR s. v. limbariță, pătlagină.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

LINTEA-BĂLȚILOR s. v. lintiță.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

LINTE-DE-BÁLTĂ s. v. lintiță.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

LUPUL-BĂLȚII s. v. știucă.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

lúpul-bălții (știucă) s. m.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

MĂCRIȘ-DE-BÁLTĂ s. v. cardama, năsturel.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

MĂLURA-BĂLȚII s. v. peniță.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

MĂRARIUL-BĂLȚILOR s. v. mărăraș.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

MICȘUNEA-DE-BÁLTĂ s. v. roșățea.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

orzoáică-de-báltă s. f.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

otrățélul-bălților s. m. (sil. -tră-)
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

PĂLĂMIDĂ-DE-BÁLTĂ s. (IHT.; Pungitius platygaster) (rar) osar, (reg.) ghelci, moș, pietroșel, zborș, peștele-dracului, pește-țigănesc.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

pălămídă-de-báltă s. f.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

PIPER-DE-BÁLTĂ s. v. dintele-dracului.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

PIPERUL-BĂLȚII s. v. dintele-dracului.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

rugínă-de-báltă (bot.) s. f.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

scorpión-de-báltă s. m. (sil. -pi-on)
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

SCROAFĂ-DE-BÁLTĂ s. v. bâtlănaș.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

scroáfă-de-báltă (pasăre) s. f.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

TRIFOI-DE-BÁLTĂ s. v. trifoiște.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

UMBRELUȚĂ-DE-BÁLTĂ s. v. buricul-apei.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

ca-la-baltă v. balta.
Sursa: DTM | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

PUI DE BALTĂ s.m. În gastronomie, denumire înscrisă pe lista de bucate pentru broască (Rana esculenta), respectiv pentru preparatele din pulpe de broască.
Sursa: DGE | Adăugată de gal | Greșeală de tipar | Permalink

a da cu bâta-n baltă expr. (pop.) a face o gafă.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a lăsa (ceva) baltă expr. a abandona (ceva), a renunța (la ceva).
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a lăsa baltă (pe cineva) expr. a retrage (cuiva) sprijinul, a refuza (cuiva) un ajutor.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

are balta pește expr. folosită ca formulă de consolare a unui îndrăgostit abandonat de partener
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

baltă mare expr. (intl.) loc de unde se pot fura multe lucruri de valoare mare.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

de baltă expr. 1. de calitate inferioară. 2. penibil.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink