BALSAMÍNĂ, balsamine, s. f. Plantă ornamentală originară din India, cu flori albe-roșietice, așezate la subsuoara frunzelor, și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BALSAMÍNĂ ~e f. Plantă decorativă cu flori albe-roșietice sau pestrițe, așezate la subsuoara frunzelor. /<fr. balsamine
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BALSAMÍNĂ s.f. Plantă ornamentală, originară din India, cu flori albe-roșietice sau pestrițe, așezate la subsuoara frunzelor. [< fr. balsamine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BALSAMÍNĂ s. f. plantă ornamentală originară din India, cu flori albe-roșietice sau pestrițe, la subsuoara frunzelor. (< fr. balsamine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

balsamínă s. f., g.-d. art. balsamínei; pl. balsamíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

balsamínă f., pl. e (vgr. balsamine, o plantă, lat. balsaminus, -ina, inum, de balsam, d. balsamum, balsam; fr. balsamine). Bot. O plantă de grădină originară din India, cu frunze lanceolate dințate, cu florĭ albe, roșiĭ saŭ pestrițe și cu fructe capsulare care se deschid subit cînd le atingĭ (impátíens balsamina saŭ balsamina hortensis). – Pop. copăcel (Bz.), nacîl (Cov.), pĭersicel (Prah.), slăbănog (Mold. nord) și altfel.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BALSAMÍNE s. pl. v. canale.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink