BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Suc gros și parfumat extras din rășini sau din alte substanțe vegetale, folosit ca preparat aromat și curativ. ♦ Fig. Miros foarte plăcut. ♦ Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. – Din it. balsamo, lat. balsamum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BALSÁM ~uri n. 1) Substanță mirositoare, secretată de anumite plante și utilizată în farmaceutică, parfumerie, pictură etc. 2) Preparat mirositor, folosit la îmbălsămarea cadavrelor. 3) fig. Ceea ce calmează o durere morală; alinare; mângâiere. /<lat. balsamum, it. balsamo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BALSÁM s.n. 1. Rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie ca preparat aromat și curativ. ◊ (Fig.) Miros foarte plăcut, pătrunzător. 2. (Fig.) Alinare, consolare. [Pl. -muri, -me. / < it. balsamo, cf. lat. balsamum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BALSÁM s. n. 1. rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie. ◊ (fig.) miros foarte plăcut, pătrunzător. 2. (fig.) alinare, consolare. (< it. balsamo, lat. balsamum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Suc gros și parfumat extras din rășini sau din alte substanțe vegetale și care este folosit în farmacie ca preparat aromat și curativ. ♦ Fig. Miros foarte plăcut, pătrunzător. ♦ Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. [Acc. și: bálsam] – It. balsamo (lat. lit. balsamum).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BALSÁM s. 1. mireasmă, (înv.) mirodie. (A cumpărat ~uri scumpe.) 2. v. mireasmă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BALSÁM s. v. alinare, consolare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Balsam ≠ miasmă, duhoare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bálsám (balsámuri), s. n. – Suc gros folosit ca preparat aromat și curativ. – Mr. balsam. Lat. balsamum, care a putut intra în rom. pe mai multe căi: mai probabil, prin folosirea cuvîntului în farmacia veche. Apare din sec. XVII, uneori sub forma valsam ‹ ngr. μπάλσαμον, cf. ngr. βάλσμον, tc. balsam, alb. balsam,, bg. balsam,, și de asemenea germ. Balsam, it. balsamo. Accentul în rom. este indiferent. Der. bălsăma, vb. (a îmbălsăma, a parfuma); bălsămi, vb. (înv.; a parfuma); balsamic, adj. (parfumat, aromat); îmbălsăma, vb. (a înmiresma, a parfuma; a impregna un cadavru cu anumite substanțe chimice); a îmbălsămi, vb. (a parfuma).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

balsám s. n., pl. balsámuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bálsam n., pl. e saŭ urĭ (lat. bálsamum, vgr. bálsamon, d. fenicianu baál-šamen, regele uleĭurilor). O rășină mirositoare care curge din uniĭ copacĭ. Medicament balsamic. Fig. Consolațiune: această știre ĭ-a fost un balsam. Med. Balsam potolitor, infuziune de plante narcotice în unt-de-lemn, întrebuințată la frecăturĭ. Și -ám.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink