BALNEÁR, -Ă, balneari, -e, adj. De băi¹ (II); privitor la băile de mare. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BALNEÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de băile curative; propriu băilor curative. Tratament ~. [Sil. -ne-ar] /<fr. balnéaire, lat. balnearius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BALNEÁR, -Ă adj. De băi. ◊ Stațiune balneară = localitate unde se găsesc băi folositoare pentru vindecarea unor boli. [Pron. -ne-ar. / < fr. balnéaire, lat. balnearis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BALNEÁR, -Ă adj. referitor la băile curative. (< fr. balnéaire, lat. balnearius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BALNEÁR, -Ă, balneari, -e, adj. De băi¹ (II). Stațiune balneară. [Pr.: -ne-ar] – Fr. balnéaire (lat. lit. balnearius).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

balneár adj. m. (sil. -ne -ar), pl. balneári; f. sg. balneáră, pl. balneáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

balneár, -ă adj. (lat. balnearius). De băĭ: stațiune balneară.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink