balata sf [At: MACAROVICI, CH. 600 / E: fr balata] (Chm) Substanță asemănătoare cu cauciucul și gutaperca extrasă dintr-o plantă originară din Antile.

baláta s.f. (chim.) Substanță gumoasă extrasă din laptele unui arbore originar din Antile, asemănătoare cu gutaperca și cauciucul, care este folosită la fabricarea izolanților, la impregnarea curelelor de transmisie etc. • /<fr. balata, sp. balata.

BALATA s.f. Gumă extrasă dintr-un arbore din America tropicală, servind la fabricarea izolanților, la impregnarea curelelor de transmisie etc. [< fr. balata].

BALATA s. f. gumă dintr-un arbore din America tropicală, la fabricarea izolanților, la impregnarea curelelor de transmisie. (< fr., sp. balata)

balátă s.f. Baladă medievală care se cîntă pe o melodie de dans, interpretată, de obicei, în cor. • pl. -e. /<it. ballata.

BALATĂ s.f. (Liv.) Poezie (medievală) care se cînta pe o melodie de dans, formată din una sau mai multe strofe și un refren, interpretat de obicei în cor. [Pl. -te. / < it. ballata].

BALATĂ s. f. poezie (medievală) care se cânta pe o melodie de dans, din una sau mai multe strofe și un refren. (< it. ballata)

balată s. f., pl. balate