9 definiții pentru balansină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BALANSINĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine.
BALANSINĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
balansină sf [At: DA ms / Pl: ~ne / E: fr balancine] 1-2 Parâmă de metal sau de cânepă care susține (vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau) stâlpii bigilor de încărcare montate pe nave.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
balansínă s.f. (mar.) Parîmă de metal sau de cînepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pînze sau stîlpii bigelor de încărcare montate pe nave. • pl. -e. /<fr. balancine.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
*BALANSINĂ (pl. -ine) sf. ⛵ Funie de cînepă sau de sîrmă împletită cu care se leagă capetele vergilor de catart (🖼 305) [fr. balancine].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BALANSINĂ s.f. (Mar.) Frînghie care susține o vergă, un ghiu sau un tangon. [< fr. balancine].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BALANSINĂ s. f. (mar.) frânghie care susține o vergă, un ghiu sau un tangon. (< fr. balancine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
balansină s. f., g.-d. art. balansinei; pl. balansine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
balansină s. f., g.-d. art. balansinei; pl. balansine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
balansină s. f., g.-d. art. balansinei; pl. balansine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
balansină, balansinesubstantiv feminin
- 1. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. DEX '09 DEX '98 MDA2 DN
etimologie:
- balancine DEX '09 DEX '98 MDA2 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.
click pe imagini pentru detalii