BALANSÁT, -Ă, balansați, -te, adj. 1. Legănat² (1). 2. (Tehn.; despre dispozitive) Care este astfel reglat încât nu depășește limitele de balans (1). – V. balansa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

balansát adj. m., pl. balansáți, f. sg. balansátă, pl. balansáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A face egale, a echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

A BALANSÁ¹ ~éz tranz. 1) A face să se balanseze. 2) (părțile unei balanțe, ale unui cont etc.) A face egal; a aduce în stare de echilibru; a echilibra. /<fr. balancer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A BALANSÁ² ~éz intranz. 1) A se mișca ușor dintr-o parte în alta; a se legăna; a se clătina; a se agita. 2) fig. (despre persoane) A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a ezita; a șovăi; a oscila; a pendula. /<fr. balancer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE BALANSÁ mă ~éz intranz. (despre corpuri) A face o mișcare alternativă dintr-o parte în alta; a pendula; a oscila. ~ într-un scaun. /<fr. balancer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BALANSÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. 2. tr. A balansa un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 3. tr. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. [Var. balanța vb. I. / < fr. balancer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BALANSÁ vb. I. tr., refl. a (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. II. tr. 1. a ~ un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 2. a crea un echilibru între doi factori. (< fr. balancer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înclina când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna. 2. Tranz. (În expr.) A balansa un cont = a face să se egaleze debitul cu creditul. 3. Tranz. Fig. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. – Fr. balancer.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BALANSÁ vb. a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila, a pendula, (rar) a bascula, (înv. și reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hâțâna, a (se) hlobăna.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

balansá (balanséz, balansát), vb. – 1. A echilibra, a egala, a fi la fel. – 2. A solda, a lichida. – 3. A legăna. Fr. balancer. – Der. balans, s. n. (legănare); balansier (var. balanțier), s. n. (balansor), acesta din urmă din fr. balancier; contrabalansa, vb. (a echilibra, a pune în echilibru), din fr. contrebalancer.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

balansá vb., ind. prez. 1 balanséz, 3 sg. și pl. balanseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

balanséz v. tr. (fr. balancer). Barb. Legăn. Șovăiesc, oscilez: victoria balansează. V. refl. Mă legăn.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink