opțiuni
  • info
4 intrări
6 definiții

Explicative DEX

balt, ~ă a [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg; csnp) Turnat (în fier).

balț1, ~ă [At: LB / Pl: ~i, ~e și -uri / E: lat balteus, balteum, it balza] 1 sn (Reg) Laț cu care (se prinde) se leagă (sau se strânge) ceva. 2 sm (Reg; lpl) Baierele sacului. 3 sn (Reg) Văl de mireasă. 4 sn (Reg) Vălul de pe fața mortului. 5 smf (Reg) Animal (de obicei oaie) cu gâtul alb sau pestriț cu negru.

balt, -ă adj. (înv.) Baltic. • pl. -ți, -te. /<fr. balte.

BALT, -Ă adj. Baltic. (< fr. balte)

Enciclopedice

BALȚI (lat. balteus) s. n. pl. Cingătoare realizată din ținte de cositor înșiruite pe trei rînduri de bentițe subțiri din piele, purtată de femeile din Ținutul Pădurenilor. Folosite inițial ca simbolurile ale fecundității, prin desacralizare, în decursul timpului, au devenit atribute estetice de importanță deosebită în portul pădurencelor, schimbîndu-și în unele cazuri denumirea în zgărdane.[1]

  1. Mai probabil bálți s. m. pl. sau bálțuri s. n. pl. — cata

Arhaisme și regionalisme

balț, balți, balțe, s.m.; s.n. (reg.) 1. laț, ochi, cerc (de fier) 2. văl, hobot

Intrare: balți
balț1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balț
  • balțul
  • balțu‑
plural
  • balți
  • balții
genitiv-dativ singular
  • balț
  • balțului
plural
  • balți
  • balților
vocativ singular —
plural —
Intrare: balt (baltic)
balt adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balt
  • baltul
  • baltu‑
  • baltă
  • balta
plural
  • balți
  • balții
  • balte
  • baltele
genitiv-dativ singular
  • balt
  • baltului
  • balte
  • baltei
plural
  • balți
  • balților
  • balte
  • baltelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: balt (turnat)
balt adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balt
  • baltul
  • baltu‑
  • baltă
  • balta
plural
  • balți
  • balții
  • balte
  • baltele
genitiv-dativ singular
  • balt
  • baltului
  • balte
  • baltei
plural
  • balți
  • balților
  • balte
  • baltelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: balț (animal)
balț1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balț
  • balțul
  • balțu‑
plural
  • balți
  • balții
genitiv-dativ singular
  • balț
  • balțului
plural
  • balți
  • balților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

balț, balțisubstantiv masculin

etimologie:

balt, baltăadjectiv

  • 1. Baltic. DEXI MDN '00
    sinonime: baltic
etimologie:

balt, baltăadjectiv

etimologie:

balță, balțesubstantiv feminin
balț, balțisubstantiv masculin

  • 1. regional Animal (de obicei oaie) cu gâtul alb sau pestriț cu negru. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.