BAINÍTĂ s.f. (Tehn.) Constituent structural al oțelurilor, obținut prin transformarea austenitei. [Pron. bai-ni-. / < germ. Bainit].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BAINÍTĂ s. f. constituent structural al oțelurilor, prin transformarea austenitei. (< germ. Bainit)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

bainítă s. f. (sil. ba-i-), pl. bainíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink