BAHMÉT, bahmeți, s. m. (Înv.) Cal tătăresc. – Tătar bahmat.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

bahmét (bahméți), s. m. – Cal tătar. – Var. bahamet. Tăt. bachm-at (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 128). De aceeași proveniență pol., rut., rus. bachmat. Cuvînt înv., s-a folosit numai în Mold.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bahmét m. (rus. báhmat, cal mare; tăt. turc. bahmat, cal mare, d. pers. pehn, larg, mare, și tăt. turc. at, cal. V. at). Est. Vechi. Cal tătăresc iute. – Și bahamét.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink