BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Referitor la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ◊ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BÁHIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de zeul Bachus; propriu zeului Bachus; dionisiac. 2) (despre creații literare) Care exprimă bucuriile vieții; cu conținut optimist. ◊ Cântec ~ cântec de pahar. /<lat. bacchicus, fr. bachique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÁHIC, -Ă adj. (Liv.) Consacrat lui Bachus; de băutură; anacreontic. // s.f. Cântec de petrecere. [Scris și bachic. / < fr. bachique, cf. Bachus – zeul vinului la romani].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BÁHIC, -Ă I. adj. consacrat lui Bachus; de băutură, de chef. II. s. n. cântec de petrecere. III. s. m. picior metric (antic) dintr-o silabă scurtă și două lungi. (< fr. bacchique, lat. bacchicus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BÁHIC, -Ă, bahici, -e, adj. Al lui Bachus, închinat lui Bachus (zeul vinului la romani); de băutură, anacreontic. Cântec bahic. – Fr. bachique (lat. lit. bacchicus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BÁHIC adj. v. dionisiac.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

báhic adj. m., pl. báhici; f. sg. báhică, pl. báhice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

báhic v. bachic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink