BADINERÍE, badinerii, s. f. (Muz.) Piesă vioaie cu caracter glumeț (din suitele franceze și germane din secolul al XVIII-lea). – Din fr. badinerie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BADINERÍE s.f. 1. (Franțuzism) Glumă; copilărie. 2. (Muz.) Piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi. [Gen. -iei. / < fr. badinerie, cf. prov. badin – glumeț, vesel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BADINERÍE s. f. 1. glumă; joacă. 2. (muz.) piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi. 3. dans francez de origine populară cu caracter glumeț. (< fr. badinerie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

badineríe s. f., art. badinería, g.-d. badineríi, art. badineríei; pl. badineríi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

badinerie (cuv. fr. [badinri] „glumă, joacă”), numele unei piese vioaie, cu caracter glumeț (în felul scherzo*ului), din suitele* franceze și germane din sec. 18. Măsura. binară* (2/4 sau ¢), se păstrează riguros. (Ex. J.S. Bach, Suita a II-a pt. orch., BWV 1067, ultima parte; Telemann, Badinage, în C și în tempo Très vite, din Suita „Musique de table”). Sin fr.: badinage.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink