BADINERIE s. f. (Muz.) Mișcare cu caracter dansat în suitele franceze și sonatele germane din sec. XVIII. – Din fr. badinerie.

badinerie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr badinerie] 1 (Frm) Glumă. 2 (Frm) Copilărie. 3 (Muz) Piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi (din suitele franceze și germane din sec. XVIII).

badineríe s.f. 1 (muz.) Piesă instrumentală cu ritm vioi, caracter glumeț, vesel (din suitele franceze și germane din sec. 18). 2 Dans francez de origine populară, în măsură binară, avînd caracter glumeț. ◆ Melodie după care se execută acest dans. 3 (fran.) Glumă. ◆ Copilărie, joacă. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. badinerie.

BADINERIE, badinerii, s. f. (Muz.) Piesă vioaie cu caracter glumeț (din suitele franceze și germane din secolul al XVIII-lea). – Din fr. badinerie.

BADINERIE s.f. 1. (Franțuzism) Glumă; copilărie. 2. (Muz.) Piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi. [Gen. -iei. / < fr. badinerie, cf. prov. badin – glumeț, vesel].

BADINERIE s. f. 1. glumă; joacă. 2. (muz.) piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi. 3. dans francez de origine populară cu caracter glumeț. (< fr. badinerie)

badinerie s. f., art. badineria, g.-d. badinerii, art. badineriei

badinerie s. f., art. badineria, g.-d. badinerii, art. badineriei

badinerie s. f., art. badineria, g.-d. badinerii, art. badineriei; pl. badinerii

badinerie (cuv. fr. [badinri] „glumă, joacă”), numele unei piese vioaie, cu caracter glumeț (în felul scherzo*ului), din suitele* franceze și germane din sec. 18. Măsura. binară* (2/4 sau ¢), se păstrează riguros. (Ex. J.S. Bach, Suita a II-a pt. orch., BWV 1067, ultima parte; Telemann, Badinage, în C și în tempo Très vite, din Suita „Musique de table”). Sin fr.: badinage.