BACULÍT s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr. baculite, cf. lat. baculus – bastonaș].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

baculít s. m., pl. baculíți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

BACULÍT (‹ fr. {i}; lat. baculus „băț”) s. m. (PALEONT.) Cefalopod amonit cu cochilia dreaptă, care a trăit în Cretacicul superior.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink