13 definiții pentru bacanal, bacanală   declinări

BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbători nocturne la romani, cu dansuri, jocuri și petreceri licențioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ♦ Fig. (Și la sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbătoare la romani, cu dansuri, jocuri și petreceri licențioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ◊ Fig. (și la sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

bacanálă s. f., g.-d. art. bacanálei; pl. bacanále
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BACANÁLĂ s. v. desfrâu, dezmăț, orgie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BACANÁLĂ ~e f. mai ales la pl. 1) (în Roma antică) Sărbătoare cu dansuri și jocuri, închinată zeului vinului Bachus. 2) fig. Petrecere zgomotoasă și indecentă; orgie; saturnalii. [G.-D. bacanalei] /<lat. Bacchanalia, fr. bacchanale
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BACANÁLĂ s.f. (La pl.) Sărbătoare în cinstea lui Bachus. ♦ (Fig.) Petrecere zgomotoasă; orgie; desfrânare, destrăbălare. [< lat. bacchanal < Bachus – zeul vinului la romani, cf. fr. bacchanale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbătoare la romani închinată lui Bachus, zeul vinului, caracterizată printr-o exaltare mistică și prin orgii. ♦ Fig. (La sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată; orgie. – Fr. bacchanale (lat. lit. Bacchanalia).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (În antichitatea romană; la pl.) Sărbătoare închinată lui Bachus, zeul vinului, caracterizată printr-o exaltare mistică și o veselie deșăn­țată. ♦ (La sg.) Fig. Petrecere zgomotoasă și destră­bălată; desfrîu, orgie.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bacanálă s. f., g.-d. art. bacanálei; pl. bacanále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BACANÁL, -Ă I. adj. 1. de bacanală. 2. (fig.) orgiastic. II. s. f. 1. sărbătoare cu muzică și dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus. 2. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie. 3. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică și romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică și sonoritate amplă. (<fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

bacanál adj. m., pl. bacanáli; f. sg. bacanálă, pl. bacanále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bacanale pl. 1. sărbătoare în onoarea lui Bachus ce se ținea noaptea cu dezordini de tot felul; 2. danț sgomotos și destrăbălat.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*bacanáliĭ, f. pl. (lat. bacchanalia). Niște sărbătorĭ desfrînate în onoarea luĭ Bacu, zeu bețiiĭ, la vechiĭ Romanĭ (la 186 înainte de Hr. senatu le-a oprit supt pedeapsă de moarte). Fig. Petrecere zgomotoasă și destrăbălată.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink