-bașá (turc. bašy, șef. V. baș). În timpu Turcilor, particulă care se punea după numele uneĭ meseriĭ ca să arate șefia saŭ prioritatea: bacál-bașa, ceauș-bașa (șefu ușieri-sultanului), hahám-bașa. Acestea eraŭ masculine fără pl., gen al luĭ, saŭ, acc. -bașá, puteaŭ fi și feminine, ca pașa, pașale.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hahám-bașá f., pl. ale, saŭ m. fără pl., gen. al luĭ (turc. haham-bašy). Vechĭ. Șefu rabinilor (care plătea un bir cămărașiiĭ marĭ).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
harám-bașá f., pl. ale, saŭ m. fix (turc. haram-bașy. V. baș, haham-bașa). Vechĭ. Căpitan de hoțĭ. Azĭ. Olt. arîmbașe, art. -áșa: arîmbașa necăjit se răsti la el (NPl. Ceaur, 84, 85 și 86).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink