BĂÚBIL, -Ă, băubili, -e, adj. Care poate fi băut; (franțuzism) buvabil. – Bea + suf. -bil.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

băúbil adj. m., pl. băúbili; f. sg. băúbilă, pl. băúbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

băúbil, -ă adj. (d. băut, după fr. buvable). Fam. De un gust tolerabil, care se poate bea: vin băubil. V. potabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink