BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Basnă. – V. băsni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Născocire, scornire; basm (2). – V. băsni.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂSNÍRE s. v. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

băsníre s. f., g.-d. art. băsnírii; pl. băsníri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A povesti lucruri fantastice, mincinoase; a scorni, a născoci. – Din basn (= basm).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂSNÍ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

băsní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 sg. și pl. băsneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

băsnésc v. tr. (vsl. basniti). Vechĭ. Povestesc. Spun mincĭuni. – Azĭ în vest. băznesc, mint.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink