BĂRBIERIT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. [Pr.: -bi-e-] – V. bărbieri.

bărbierit², ~ă a [At: GALAN, Z. R. 362 / E: bărbieri] 1 Care are barba rasă. 2 (Fig) Care este mințit². 3 (Fam; fig) Care este înșelat². 4 (Fam; fig) Care este bătut². 5 (Fam; fig) Care este păcălit² cu vorba.

bărbierit¹ sn [At: SEVASTOS, N. 89 / Pl: ~uri / E: bărbieri] 1 Ras¹. 2 Mințit¹. 3 (Fig) Exagerat¹. 4 (Fam; fig) înșelat¹. 5 Bătut¹. 6 (Fam; fig) Păcălit¹. 7 (Fam) Lăudat.

bărbierit², -ă adj. 1 (despre bărbați) Care are barba rasă. 2 Fig. (fam.) Înșelat, mințit. ◊ sil. -bi-e-. pl. -ți, -te. /v. bărbieri.

bărbierit¹ s.n. Faptul de a (se) bărbieri. • sil. -bi-e-. /v. bărbieri.

BĂRBIERIT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. [Pr.: -bi-e-] – v. bărbieri.

BĂRBIERIT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. – Pronunțat: -bi-e-.

BĂRBIERIT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. [Pr.: -bi-e-]

bărbieri [At: NEGRUZZI, S. I, 1997 P: ~bi-e- / Pzi: ~resc / E: bărbier] 1 vt A rade barba (cuiva) Si: (reg) a bărgi. 2 vr A-și rade barba. 3 vi (Fig) A minți. 4 vi (Fig) A exagera (cu rea-credință). 5 vt (Fam; fig) A înșela. 6 vt (Fam; fig) A trage cuiva o bătaie. 1 vt A păcăli pe cineva cu vorba. 8 vr A se lăuda.

bărbieresc, -ească adj. Care ține de bărbier, care se referă la bărbier. • sil. -bi-e-. pl. -ești. /bărbier + -esc.

bărbieri vb. IV. 1 tr., refl. A(-și) tăia barba; a se rade. 2 refl. Fig. (fam.) A se lăuda mințind. 3 tr. Fig. (fam.) A înșela, a păcăli. • sil. -bi-e-. prez.ind. -esc. /bărbier + -i.

BĂRBIERI (-eresc) I. vb. tr. 1 A rade pe cineva ¶ 2 familiar A înșela ¶ 3 ⊕A minți II. vb. refl. A se rade [bărbier].

BĂRBIERI, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia barba, a rade. Potrivise ciobul de oglindă pe marginea unei polițe și-și bărbierea cu greutate barba mare, încîlcită. GALAN, Z. R. 388. Pentru un gologan din cei căpătați i-a bărbierit un meșter. PAS, L. I 62. ◊ Refl. Eu taman mă bărbieream pe prispă. PREDA, Î. 117. ◊ Refl. reciproc. Se tunseseră și se bărbieriseră ei între ei. PAS, L. I 73. 2. Refl. (Familiar) A se lăuda pe sine, mințind. Taci, măi, nu te bărbieri! STANCU, D. 350. – Pronunțat: -bi-e-.

BĂRBIERI, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (-și) tăia barba; a (se) rade. 2. Refl. (Fam.) A se lăuda în mod exagerat; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

A BĂRBIERI ~esc tranz. 1) (părul, mustățile) A tăia de la rădăcină (cu briciul sau cu o mașină de bărbierit); a rade. 2) (persoane) A lipsi de păr (cu ajutorul briciului); a rade. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier

A SE BĂRBIERI mă ~esc intranz. fam. A relata lucruri inventate; a se lăuda peste măsură cu lucruri ireale. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier

bărbierì v. a tunde sau a rade pe cineva.

2) bărbierésc v. tr. (d. bărbier; ngr. barberizo). Fam. Rad barba. V. refl. Mă rad. Fig. Mă laud, torn la palavre.

bărbierit (desp. -bi-e-) s. n.

bărbierit (-bi-e-) s. n.

bărbierit s. n. (sil. -bi-e-)

bărbieri (a ~) (desp. -bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbieresc, 3 sg. bărbierește, imperf. 1 bărbieream; conj. prez. 1 sg. să bărbieresc, 3 să bărbierească

bărbieri (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbieresc, imperf. 3 sg. bărbierea; conj. prez. 3 să bărbierească

bărbieri vb. (sil. -bi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbieresc, imperf. 3 sg. bărbierea; conj. prez. 3 sg. și pl. bărbierească

bărbieri

BĂRBIERIT adj. ras. (Față ~.)

BĂRBIERIT s. ras, (rar) răsătură. (Cât costă ~ul?)

BĂRBIERIT s. ras, (rar) răsătură. (Cît costă ~?)

BĂRBIERIT adj. ras. (Față ~.)

BĂRBIERI vb. v. atinge, bate, lovi, minți.

BĂRBIERI vb. a (se) rade.

bărbieri vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. MINȚI.

BĂRBIERI vb. a (se) rade.

bărbieri, bărbieresc v. r. a se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți