BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de paula | Greșeală de tipar | Permalink

BĂRBÁT¹ ~tă (~ți, ~te) rar 1) Care este înzestrat cu forță fizică și curaj. 2) rar Care muncește mult și cu folos; harnic; laborios; vrednic. /<lat. barbatus
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BĂRBÁT² ~ți m. 1) Persoană adultă de sex masculin. 2) Persoană plină de energie și de fermitate; om în toată firea. ◊ ~ de stat persoană marcantă, aflată într-un post de conducere important. 3) Persoană de sex masculin căsătorită, considerată în raport cu femeia ce i-a devenit soție; soț. /<lat. barbatus
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BĂRBÁT¹, bărbați, s. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea, plin de bărbăție. 2. Soț. – Lat. barbatus.
Sursa: DLRM | Adăugată de lgall | Greșeală de tipar | Permalink

BĂRBÁT², -Ă, bărbați, -te, adj. Curajos, voinic. – Lat. barbatus.
Sursa: DLRM | Adăugată de lgall | Greșeală de tipar | Permalink

bărbát (bărbáți), s. m. – 1. Om adult. – 2. Persoană de sex masculin. – 3. Om însurat, bărbat, soț. 4. (Adj.) Energic, curajos, viguros. – Mr., megl. bărbat, istr. bărbǫt. Lat. barbatus (Pușcariu 183; REW 946; Candrea-Dens., 134; Densusianu, GS, II, 314; DAR), cuvînt păstrat în limbile romanice (it. barbato, prov. barbat, sp., port. barbado), dar cu sensul etimologic de „om cu barbă”. Totuși, sensul de „vir” figurează încă în glose latine și este atestat și în ngr. βαρβάτος › alb. varvát (unii consideră, nejustificat, că ngr. provine din rom.). Pentru barbatus „soț, bărbat”, cf. Graur, Rom., LVI, 105. Cf. de asemenea lat. med. barbanus „unchi” (Du Cange; Castro, Glos., 175), de unde gris. barbane, tarent. barbano „unchi”. Expresia deal bărbat, rar folosită cu sensul de „coastă abruptă, pantă” este derivată de Giuglea, Dacor., V, 538-42, din lat. vervactum (› sp. barbecho; cf. REW 9264, cu rezerve). Pare a fi mai curînd vorba de un cuvînt înrudit cu sp. bravo, bravío, a cărui derivare din barbarus nu pare a fi general acceptată. Der. bărbățel, s. m. (soțior); bărbătesc, adj. (caracteristic bărbaților, de bărbat); bărbătește, adv. (ca bărbații); bărbăție, s. f. (maturitate, vigoare, curaj, virilitate); bărbățime, s. f. (oamenii adulți, bărbații); bărbătos, adj. (viril, viguros); bărbătuș, s. m. (mascul al animalelor, în general; cui de lemn, care pune piedică sulului la războiul de țesut); îmbărbăta, vb. (a încuraja, a reconforta). – Din rom. provine mag. borbáth „activ” (Candrea, Elemente, 407).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

BĂRBÁT adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BĂRBÁT s. 1. om. (Femei și ~ți.) 2. v. soț.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

bărbát s. m., adj. m., pl. bărbáți; f. sg. bărbátă, pl. bărbáte
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BĂRBAT, Virgil I. (1879-1931, n. sat Rasa, jud. Călărași), sociolog român. Prof. univ. la Cluj. Unul dintre inițiatorii planului de culturalizare a Transilvaniei, denumit „Extensiunea universitară”. Preocupat îndeosebi de sociologia culturii („Dinamism cultural”, „Premisele umane ale culturii moderne”). A înființat și condus „Revista de sociologie”.
Sursa: DE | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

BĂRBAT (sec. 13), voievod român. Frate cu Litovoi. Înfrînt și luat prizonier de oastea regelui ungur (c. 1277), s-a răscumpărat în schimbul unei importante sume de bani.
Sursa: DE | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

BĂRBAT, Alexandru (n. 1905, Ucea, jud. Brașov), statistician și sociolog român. Prof. univ. la Iași. Cercetări economice și sociologice zonale („Dezvoltarea și structura economică a Țării Oltului”).
Sursa: DE | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a fi bărbat expr. (deț.) a rezista la bătaie.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

BĂRBAT AFEMEIAT expr. băbălău, berbant, căutător de perle, corditor, crai, curvar, donjuan, fustangiu, futangiu, scoicar, târfoman.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

BĂRBAT ÎNALT băbălău, cal, girafă, Godzila, haldău, măgăoaie, plăvan.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

BĂRBAT VIRIL călăraș, mascul feroce, pulărău, taur comunal, tivitor.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink