bărátă f., pl. e și ățĭ (turc. barata, din it. berretia. V. baretă 1). Sec. 18. Un fel de beretă a slujitorilor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bărătá vb. I (reg.) a mustra, a critica, o ocărî.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink