BĂNUIÉLNIC ~că (~ci, ~ce) v. BĂNUITOR. /bănuială + suf. ~nic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂNUIÉLNIC, -Ă, bănuielnici, -e, adj. (Rar) Bănuitor. – Din bănuială + suf. -nic.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂNUIÉLNIC adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink